2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISTILA, distilez, vb. I. Tranz. A trece un lichid în stare de vapori prin fierbere și a condensa vaporii astfel obținuți (pentru a separa un component lichid). – Din fr. distiller, lat. distillare.

DISTILA, distilez, vb. I. Tranz. A trece un lichid în stare de vapori prin fierbere și a condensa vaporii astfel obținuți (pentru a separa un component lichid). – Din fr. distiller, lat. distillare.

distila vt [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) des~ / Pzi: ~lez / E: fr distiller, lat distillare] (C.i. lichide) A trece în stare de vapori prin fierbere și a condensa vaporii astfel obținuți (pentru a separa un component lichid de impurități nevolatile sau pentru a concentra componenta mai volatilă din amestecul inițial) Si: (îvr) a lambrica.

DISTILA, distilez, vb. I. Tranz. A separa un lichid de corpurile nevolatile pe care le conține, transformîndu-l în vapori, care apoi se condensează și se colectează; a separa unul cîte unul dintr-un amestec lichid diverșii lui componenți, supunînd lichidul la temperaturi diferite, pentru a colecta treptat vaporii fiecărui component.

DISTILA vb. I. tr. A transforma în vapori un lichid și a-l condensa după aceea pentru a separa astfel din el corpurile nevolatile pe care le conține. [P.i. -lez, 3,6 -lează. / < fr. distiller, it. distillare].

DISTILA vb. tr. a efectua o distilare. (< fr. distiller, lat. distillare)

A DISTILA ~ez tranz. (lichide) A curăța de substanțe străine prin evaporare și condensare succesivă. /

distilà v. 1. a separa prin mijlocul căldurei părțile volatile ale unei substanțe: alcoolul se obține distilând vinul, grânele etc.; 2. a face să curgă încet: bradul distilează terebentina; 3. fig. a răspândi: a distila otravă.

DISTIL, -Ă I. adj., s. n. (edificiu, element arhitectonic) cu două coloane la fațadă. II. adj. (despre flori) prevăzut cu două stile. (< fr. distyle)

DISTIL ~ă (~i, ~e) (despre o clădire) A cărei fațadă are numai două coloane. /<fr. distyle

*destiléz v. tr. (lat. de-stillare, d. stilla, picătură. V. în-stilez). Încălzesc un lichid în alambic pînă-l prefac în vaporĭ ca apoĭ, răcindu-se, să-l fac să cadă ĭar în stare lichidă scoțînd principiile volatile. Fig. Vărs, răspîndesc: a destila veninu calomniiĭ. – Maĭ puțin bine a distila (fr. distiller, lat. distillare).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

distila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. distilez, 3 distilea; conj. prez. 1 sg. să distilez, 3 să distileze

distila (a ~) vb., ind. prez. 3 distilea

distila vb., ind. prez. 1 sg. distilez, 3 sg. și pl. distilea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DISTILA vb. (înv.) a spiritualiza. (A ~ alcoolul.)

DISTILA vb. (înv.) a spiritualiza. (A ~ alcoolul.)

Intrare: distila
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • distila
  • distilare
  • distilat
  • distilatu‑
  • distilând
  • distilându‑
singular plural
  • distilea
  • distilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • distilez
(să)
  • distilez
  • distilam
  • distilai
  • distilasem
a II-a (tu)
  • distilezi
(să)
  • distilezi
  • distilai
  • distilași
  • distilaseși
a III-a (el, ea)
  • distilea
(să)
  • distileze
  • distila
  • distilă
  • distilase
plural I (noi)
  • distilăm
(să)
  • distilăm
  • distilam
  • distilarăm
  • distilaserăm
  • distilasem
a II-a (voi)
  • distilați
(să)
  • distilați
  • distilați
  • distilarăți
  • distilaserăți
  • distilaseți
a III-a (ei, ele)
  • distilea
(să)
  • distileze
  • distilau
  • distila
  • distilaseră
destila
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: distil (adj.)
distil2 (adj.) adjectiv
  • silabație: dis-til info
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • distil
  • distilul
  • distilu‑
  • disti
  • distila
plural
  • distili
  • distilii
  • distile
  • distilele
genitiv-dativ singular
  • distil
  • distilului
  • distile
  • distilei
plural
  • distili
  • distililor
  • distile
  • distilelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

distila, distilezverb

  • 1. A trece un lichid în stare de vapori prin fierbere și a condensa vaporii astfel obținuți (pentru a separa un component lichid). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: spiritualiza
etimologie:

distil, distiadjectiv

  • 1. (Despre edificii, elemente arhitectonice) Cu două coloane la fațadă. MDN '00
  • 2. (Despre flori) Prevăzut cu două stile. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.