2 definiții pentru distil (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DISTIL, -Ă I. adj., s. n. (edificiu, element arhitectonic) cu două coloane la fațadă. II. adj. (despre flori) prevăzut cu două stile. (< fr. distyle)
DISTIL ~ă (~i, ~e) (despre o clădire) A cărei fațadă are numai două coloane. /<fr. distyle
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: distil (adj.)
distil2 (adj.) adjectiv
- silabație: dis-til
| adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
distil, distilăadjectiv
- 1. (Despre edificii, elemente arhitectonice) Cu două coloane la fațadă. MDN '00
- 2. (Despre flori) Prevăzut cu două stile. MDN '00
etimologie:
- distyle MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.