opțiuni
  • info

17 definiții pentru țuluc

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚULUC, țuluci, s. m. (Reg.) Moț1, ciuf. – Cf. bg. culuf, rom. zuluf.

ȚULUC, țuluci, s. m. (Reg.) Moț1, ciuf. – Cf. bg. culuf, rom. zuluf.

țuluc sn [At: CIHAC, II, 710 / Pl: ~uci, (rar) ~uce sn / E: ngr τσουλούφι, bg цулуф] 1 (Mol) Ciuf (1). 2 (Mol; îe) A se ține ~ A sta grămadă, unul lângă altul. 3 (Mun) Barbișon.

ȚULUC, țuluci, s. m. (Regional) Moț, ciuf. De-abia mi-i lua pe Gerilă de țuluc și l-îi purta cu nasul pe la soare, doar s-a încălzi cîtuși de cît. CREANGĂ, P. 246. – Variantă: țuculuc s. n.[1]

  1. DLRLC listează și forma țuțuluc, care trimite tot la țuluc. — cata

ȚULUC ~ci m. pop. Smoc de păr zbârlit; moț; ciuf. /< bulg. țuluf, ngr. tsulúfi

țuluc n. Mold. chică: mi-l lua de țuluc CR. [Cf. gr. mod. TSULÚFI, zuluf].

țulúc n., pl. e (ngr. dzulufi [scris tzu-], zuluf). Mold. Fam. A apuca de țuluc, a apuca de chică (de păr), a trage o păruĭală. V. cĭuf, moț.

zuluf s.m. Șuviță de păr răsucită în spirală (pe tîmple); buclă, cîrlionț. Mîna maicii îi mai depărta un zuluf de pe ochi (ARGH.). • pl. -i. și (reg.) zuluh, zăluf s.m. /<tc. zülüf, ngr. τσουλούφι.

ȚUCULUC s. n. v. țuluc.

ȚUȚULUC s. n. v. țuluc.

zulúf m. (turc. züluf, d. pers. zülf; ngr. zulúfi și dzulúfi [scris tz-], de unde rom. țuluc. Cp. cu țumburuc). Fire de păr unite și răsucite în spirală paralel unele altora, cum era moda în timpu perucilor, cum purtaŭ cocoanele pînă pe la 1880 și cum îs și percĭuniĭ Jidanilor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țuluc (reg.) s. m., pl. țuluci

țuluc (reg.) s. m., pl. țuluci

țuluc s. m., pl. țuluci

zuluf s. m., pl. zulufi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȚULUC s. v. moț.

țuluc s. v. MOȚ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ȚULUC s. m. (Mold.) Zuluf. (din bg. zuluf, culuf)

Intrare: țuluc
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuluc
  • țulucul
  • țulucu‑
plural
  • țuluci
  • țulucii
genitiv-dativ singular
  • țuluc
  • țulucului
plural
  • țuluci
  • țulucilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuculuc
  • țuculucul
  • țuculucu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • țuculuc
  • țuculucului
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuțuluc
  • țuțulucul
  • țuțulucu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • țuțuluc
  • țuțulucului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țuluc, țulucisubstantiv masculin

  • 1. regional Moț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ciuf moț
    • format_quote De-abia mi-i lua pe Gerilă de țuluc și l-îi purta cu nasul pe la soare, doar s-a încălzi cîtuși de cît. CREANGĂ, P. 246. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.