10 definiții pentru troglobie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TROGLOBIE, troglobii, s. f. Viețuitoare care trăiește în peșteri, fiind adaptată la condițiile acestui mediu. (Adjectival) Animale troglobii. – Din fr. troglobie.
troglobie [At: ENC. TEHN. I, 439 / Pl: ~ii / E: fr troglobie] 1-2 sfi, a (Viețuitoare) care trăiește în peșteri, fiind adaptată la condițiile acestui mediu. 3 sf Stare în care se găsește o troglobie (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TROGLOBIE, troglobii, s. f. Viețuitoare care trăiește în peșteri, fiind adaptată la condițiile acestui mediu. ◊ (Adjectival) Animale troglobii. – Din fr. troglobie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
TROGLOBIE s.f. Stare a unei viețuitoare care trăiește în peșteri, fiind adaptată la condițiile acestui mediu; viețuitoarea însăși. [Gen. -iei. / < fr. troglobie].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TROGLOBIE s. f. orgamism care trăiește exclusiv în peșteri; troglobiont. (< fr. troglobie)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TROGLOBIE ~i f. Vietate adaptată la traiul în peșteri. /<fr. troglobie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
troglobie (desp. tro-glo-) s. f., art. troglobia, g.-d. art. troglobiei; pl. troglobii, art. troglobiile (desp. -bi-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
troglobie (tro-glo-) s. f., art. troglobia, g.-d. art. troglobiei; pl. troglobii, art. troglobiile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
troglobie s. f. (sil. -glo-), art. troglobia, g.-d. art. troglobiei; pl. troglobii, art. troglobiile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
TROGLO- „peșteră, grotă”. ◊ gr. trogle „cavernă, peșteră” > fr. troglo-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. troglo-. □ ~bie (v. -bie), s. f., stare a viețuitoarelor care trăiesc numai în peșteri; ~bioni (v. -biont), s. n., organism care trăiește în caverne sau peșteri; ~dit (v. -dit), adj., s. m. și f., 1. adj., (Despre plante și animale) Care crește în caverne. 2. s. m., și f., Om preistoric care trăia în peșteri; ~fil (v. -fil1), adj., (despre viețuitoare) care trăiește și se reproduce în peșteri, fără a rămîne aici în mod exclusiv; ~xen (v. -xen), adj., care trăiește, numai accidental, ca oaspete, în peșteri.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: tro-glo-
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
troglobie, troglobiisubstantiv feminin
- 1. Viețuitoare care trăiește în peșteri, fiind adaptată la condițiile acestui mediu. DEX '09 DNsinonime: troglobiont
- Animale troglobii. DEX '98
-
etimologie:
- troglobie DEX '09 DEX '98 DN